Lasă un comentariu

Predestinare

Zilele acestea am discutat cu cineva despre ceea ce înseamnă controlul suveran absolut al lui Dumnezeu asupra întregului univers. Am tras o singură concluzie după toată discuția, și anume: Nu vorbi cu absolut NIMENI, despre predestinare, la ora 1 noaptea/dimineața! 🙂 (dar desigur că nu poți să n-o faci, dacă este inclus în planul lui Dumnezeu 😀 )

Oricum, am incercat să prezint foarte pe larg, cum găsesc eu predestinarea în Scriptură.

Predestinarea într-o abordare mai „largă”, este doctrina care afirmă că Dumnezeu este atotputernic, atotștiutor și suveran absolut, El „ singurul Creator al tuturor lucrurilor, susţine, îndrumă, dispune şi guvernează toate creaturile, acţiunile şi lucrururile, de la cel mai mare până la cel mai neînsemnat, prin providenţa Sa înţeleaptă şi preasfântă, după preştiinţa Sa infailibilă şi după sfatul liber şi neschimbat al voii Sale, spre gloria înţelepciunii, puterii, dreptăţii, bunătăţii şi îndurării Lui.” (Confesiunea de la Westminster). „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,” (Efeseni 1:11).

           Predestinarea în Vechiul Testament

Doctrina predestinării în Vechiul Testament este cea mai vie, în ce privește alegerea lui Dumnezeu față de Israel pentru a fi o lumină pentru cei din jurul lor (Isaia 42:6, 49:6). Moise, când vorbește despre Israel, spune următoarele cuvinte:

  • Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.
  • Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele.
  • Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui faraon, împăratul Egiptului. (Deuteronom 7:6-8)

Este foarte important de menționat că Dumnezeu a ales să fie „un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului” nu pentru că au fost mai mulți la număr decât toate celelalte popoare, ci pentru ca Domnul i-a iubit și a vrut să-și țină jurământul pe care l-a facut parinților lor. De asemenea, din context este clar ca Israelul a fost inclus în planul lui Dumnezeu, dar tot inclus în planul Lui a fost și Egiptul. Dumnezeu a împietrit inima lui Faraon, ca să nu lase pe Israel sa plece (Exod 3:19, 7:13, 14:13). Așa că de la începutul istoriei, planul predestinat al lui Dumnezeu este foarte evident în răscumpărarea poporului Său.

Autorii Vechiului Testament au privit istoria ca făcând parte din planul suveran și predestinat al lui Dumnezeu. Tot spectrul profețiilor se bazează pe acest adevăr. Daca Dumnezeu nu supune controlului Său suveran orice va urma, atunci cum ar putea să facă declarații care sunt predictive și să aștepte rezultate concrete in viitor?  (întrebare la care nu am primit răspuns! )

             Predestinarea in Noul Testament

Noul Testament nu diferă în nici un fel de învățătura Vechiului Testament, în ce privește predestinarea. Venirea Domnului Isus, moartea, învierea și înălțarea la cer împlinesc pe deplin planul veșnic al lui Dumnezeu (1Petru 1:20, 1Corinteni 2:7, Fapte 2:23). Scriptura spune clar că,

  • În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,
  • ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău. (Fapte 4:27-28).

Unii sunt foarte deranjați să accepte că lucrarea lui Hristos a fost, de fapt, predestinată (chiar daca acest lucru este arătat în mod clar în întreaga Scritpură). Mai mult, Pavel ne învață că oamenii (aleși ai lui Hristos) au primit o moștenire, fiind predestinați în funcție de planul Aceluia care face toate după sfatul voii Sale (Efeseni 1:11). Așadar, predestinarea este în funcție de planul lui Dumnezeu și voia Lui.

În alte locuri din Noul Testament, prdestinarea are de-a face cu cei care au fost aleși (Marcu 13:20), inclusiv cu Domnul Isus (Matei 12:18). În altă parte, aceasta este rezumată în pasaje ca Romani 8:28-30, capitolele 9-11, și Efeseni1:1-12. în aceste declarații, Pavel este clar că Dumnezeu rânduiește toate acțiunile, chiar și in cazul lui Faraon (relatând fapte păcătoase ale umanității). În mintea lui Pavel, tot ceea ce exista și se întâmplă este în conformitate cu planul prestabilit și scopul bine definit al Dumnezeului suveran (Efeseni 1:11). În sfârșit, în Romani 9:17-23, Pavel anticipează întrebarea „mult” așteptată, „De ce mai bagă de vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui? (v 19)”, oferind mai apoi răspunsul: „Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”? Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? ” (v 20-22). Pentru mulți, acesta nu este răspunsul pe care îl caută. Cu toate acestea, acesta este răspunsul pe care îl oferă Scriptura.

În final, vreau să afirm că doctrina predestinării nu poate fi pe deplin înțeleasă, pentru că este un act care se află în mintea unei ființe înfinite, iar noi, ca oameni limitați, nu putem întelege acest lucru. 🙂

Mântuirea este a Domnului!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: