Lasă un comentariu

DOCTRINA PREDESTINĂRII ÎN ROMANI 8:28-30 1.0

Cu toate că Biblia folosește cuvinte ca și predestinare[1], alegere și chemare, probabil că doctrina predestinării este cea mai puțin înțeleasă. Așa cum enunță și R.C. Sproul, însuși termenul de predestinare are o conotație amenințătoare care te duce imediat cu gândul la ideologia fatalistă.[2] Pentru mulți implicația logică a predestinării este aceea a reducerii omului la o simplă marionetă sau un robot controlat de un Dmnezeu nedrept. Totuși, fiindcă predestinarea este un concept biblic, oricine dorește să aibe o teologie biblică trebuie să îmbrățișeze doctrina predestinării așa cum este prezentată de Biblie.

În Noul Testament grecescul proorizo, care se traduce prin „a marca dinainte” și din care provine termenul de predestinare, apare de șase ori (Faptele Apostolilor 4:28, 1 Corinteni 2:7, Efeseni 1:5, 11 și Romani 8:28-30). Astfel, predestinarea înseamnă alegerea suverană a lui Dumnezeu prin care a însemnat credincioșii încă din veșnicia trecută.[3]

Totuși pentru a acoperi întrega doctrină a predestinării prezentată în Scriptură ar fi necesar un studiu aprofundat, care ar solicita timp și spațiu de care nu dispunem în această lucrare. De aceea, în această lucrare vom încerca să definim conceptul biblic al predestinării așa cum îl prezintă Pavel în Romani 8: 28-30. În aceste versete Pavel vorbește despre lanțul de aur al mântuirii prezentând modul prin care Dumnezeu aplică mântuirea în viața păcătosului. Această listă de evenimente mai este numită și ordo salutis în concepția teologică. Cele șase stadii ale ordinii mântuirii sunt: planul etern al lui Dumnezeu, precunoaștere, predestinare, chemare, justificare și glorificare. Astfel, în primul capitol se va detalia această ordine a mântuirii.

Fiiindcă, potrivit Romani 8:28-30 doctrina predestinării are la bază precunoașterea lui Dumnezeu, al doilea capitol al acestei lucrări va prezenta cele două interpretări majore despre preștiința lui Dumnezeu, urmând ca în cadrul acestui capitol autorul să subscrie la una din ele.

În al treilea capitol se va accentua predestinarea biblică. Nu este suficient să crezi una dintre aceste două concepții, ci trebuie să te lupți pentru ordonarea corectă a ceea ce învață Biblia despre predestinare. Trebuie menționat încă de la început că autorul se va axa pe argumentarea poziției calviniste, pe care o consideră biblică.


[1] Deși traducerea în limba română nu folosește în mod specific termenul de predestinare, totuși sunt folosite cuvinte care au același înțeles: rânduire, hotărâre mai dinainte. În această lucrarea vom folosi termenul de predestinare strict vorbind în privința mântuirii și neatingând subiectul predestinării absolute (în fiecare detaliu al vieții).

[2] R.C. Sproul, Aleși de Dumnezeu (Oradea: Imago Dei, 2010), 7.

[3] Paul Enns, Manual Teologic (Oradea: Casa Cărții, 2005), 330.

Va urma…

M.N.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: