Lasă un comentariu

DOCTRINA PREDESTINĂRII ÎN ROMANI 8:28-30 1.1

1. Ordo Salutis potrivit Romani 8:28-30

Floyd Barackman oferă o definiție cuprinzătoare mântuirii: „Mântuirea este lucrarea prin har a lui Dumnezeu, prin care El eliberează în mod nemeritat păcătoșii care cred Evanghelia, de dușmanii lor spirituali și de lucrarea lor, aducându-i într-o relație corectă și vitală cu Sine și accordându-le toate beneficiile harului Său”.[1] Mântuirea este posibilă datorită inițiativei lui Dumnezeu Tatăl, datorită lucrării ispășitoare realizate de Dumnezeu Fiul pe cruce și datorită lui Dumnezeu Duhul Sfânt care aplică această mântuire în viața credinciosului.

Fiindcă, doctrina mântuirii este de mare preț pentru viața credinciosului ea trebuie înțeleasă corect, iar Romani 8:28-30 este de folos pentru o astfel de înțelegere. Alva McClain observă corect că acest pasaj are șase inele de aur care leagă credinciosul de cele două eternități, eternitatea trecută în care a fost hotărât scopul lui Dumnezeu și eternitatea viitoare în care credinciosulva benefica de glorie în prezența lui Dumnezeu.[2]

În primul rând, cei ce sunt chemați la mântuire, sunt chemați după „planul Său” (8: 28). Temelia chemării oamenilor la mântuire este planul lui Dumnezeu. Nădejdea gloriei viitoare a credinciosului nu este menținută de voia sa, ci de planul suveran, pre-temporal al lui Dumnezeu.[3]Semnificația grecesculuiprothesiseste aceea de un scop specific, o hotărâre nestrămutată, un verdict final.[4]Astfel, datorită acestui plan particular din mintea lui Dumnezeu oamenii sunt chemați la mântuire, și în acest sens toate lucrurile lucrează spre binele lor. Mântuirea este în întregime lucrarea lui Dumnezeu făcută în mod deplin și desăvârșit în cei aleși, conform planului Său veșnic (Efeseni 1:4-5).[5]

În al doilea rând, desfășurarea planului lui Dumnezeu are loc conform precunoașterii lui Dumnezeu (8: 29). Astfel, Dumnezeu aduce mântuirea în viața acelora „pe care i-a cunoscut mai dinainte”. Analiza grecescului proginosko și răspunsul la întrebarea: „Ce înseamnă că Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte?” se va oferi în capitolul următor.

În al treilea rând,Pavel spune că aceia care au fost cunoscuți mai dinainte de Dumnezeu, au fost hotărâți mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său (8: 29).Grecescul proorizo înseamnă a predestina, iar în acest context are în vedere asemănarea cu Cristos. „A fi asemenea chipului Fiului Său” înseamnă că Dumnezeu a determinat ce fel de adult va fi omul mântuit.[6]Stott are dreptate când afirmă că în procesul în care cineva devine creștin este implicată o decizie, iar aceasta este în primul rând decizia lui Dumnezeu.[7]Același lucru îl spune și apostolul Ioan: „Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:19).

În al patrulea rând, cei care au fost predestinați la mântuire sunt chemați de Dumenzeu (8: 30). Stott afirmă: „Chemarea lui Dumnezeu reprezintă aplicarea istorică a predestinării Sale eterne. Chemarea vine la oameni prin Evanghelie, iar când Evanghelia este predicată oamenilor cu putere și ei răspund cu ascultarea credinței, știm că Dumnezeu i-a ales.”[8] Dacă predestinarea omului l-a mântuire are loc înainte de întemeierea lumii, chemare eficientă a păcătosului l-a Dumnezeu are loc pe parcursul istoriei lumii.

În al cincilea rând, „pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți” (8:30). În momentul în care omul exercită credința mântuitoare, el este justificat de Dumnezeu (8:33). De fapt, Pavel în întreaga epistolă dorește să prezinte care este „Evanghelia îndreptățirii dăruite de Dumnezeu”[9] și efectele acestei lucrări.Grudem definește justificarea ca fiind un „act divin legal și instantaneu prin care Dumnezeu consideră că păcatele noastre sunt iertate, iar dreptatea lui Cristos ne aparține, un act prin care ne declară drepți înaintea Lui”.[10] În actul justificării păcatele omului sunt imputate lui Cristos, pentru ca dreptatea lui Cristos să fie imputată omului (2 Corinteni 5:21).

În al șaselea rând,„pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit” (8:30). Glorificarea este etapa finală a mântuirii omului garantată de Duhul Sfânt (Efeseni 1:13-14). Ea implică o reabilitare totală și deplină a credinciosului.[11] Astfel, conform lui Barackman[12] trupurile credicioșilor vor fi eliberate de moarte, de puterezire, de principiul păcatului care locuiește în ei, iar credincioși vor primi trupuri de slavă asemenea Domnului Cristos. Totodată în cadrul glorificării credinciosul va fi desăvârșit din punct de vedere moral și spiritual.[13]

O privire de ansamblu asupra Romani 8:28-30 și asupra lanțului de aur al mântuirii arată că cele cinci verbe folosite de Pavel sunt la timpul aorist, „un așa zis trecut profetic”[14]. Astfel aceste verbe prezintă determinarea prealabilă a lui Dumnezeu pentru ca aceste evenimente să se întâmple cu certitudine.[15] Totodată, Pavel se referă la aceași categorie de oameni de-a lungul tuturor celor cinci verbe, categoria specială pentru care toate lucrurile lucrează spre binele lor este grupul „celor ce iubesc pe Dumnezeu” și anume aceia care „sunt chemați după planul Său”.


[1]Floyd H. Barackman, Teologie creștină practică. Examinând marile doctrine ale credinței (Arad: Multimedia, 2003), 328.

[2]Alva J. McClain, Romans: The Gospel of God’s Grace (Winona Lake, BMH Books, 1973), 168.

[3]Bruce Demarest, The Cross and the Salvation. The Doctrine of Salvation (Wheaton: Crossway Books, 1997), 127.

[5]Floyd H. Barackman, Teologie creștină practică. Examinând marile doctrine ale credinței (Arad: Multimedia, 2003), 331.

[6]Floyd H. Barackman, Teologie creștină practică. Examinând marile doctrine ale credinței (Arad: Multimedia, 2003), 333.

[7]John Stott, Romani (Cluj Napoca: Logos, 2000), 278.

[8]John Stott, Romani (Cluj Napoca: Logos, 2000), 281.

[9]Ilie Bledea, Curs Romani (Arad: CBTS, 2013).

[10]Wayne Grudem, Teologie sistematică (Oradea: Făclia, 2004), 758.

[11]Millard J. Erickson, Teologie creștină. Volumul III (Oradea: Cartea Creștină, 1998), 173.

[12]Floyd H. Barackman, Teologie creștină practică. Examinând marile doctrine ale credinței (Arad: Multimedia, 2003), 335.

[13]Millard J. Erickson, Teologie creștină. Volumul III (Oradea: Cartea Creștină, 1998), 173.

[14]John Stott, Romani (Cluj Napoca: Logos, 2000), 283.

[15]Bruce Demarest, The Cross and the Salvation. The Doctrine of Salvation (Wheaton: Crossway Books, 1997), 129.

M.N.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: