7 comentarii

T.U.L.I.P.

Pentru că am fost de foarte multe ori întrebat ce înseamna TULIP și care-i „faza” cu calvinismul ăsta, am să las punctul meu de vedere (în conformitate cu Scriptura) mai jos împreună cu unele referințe folositoare pentru înțelegerea mai profundă a Scripturii.

Există două tabere teologice principale în cadrul creștinismului (de când e lumea, doar ca n-am știut noi, oamenii „moderni”): Arminianismul și Calvinismul. Calvinismul este un mod de interpretare biblică predat de John Calvin. (aici puteti citi mai multe despre el: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Calvin)

Teologia calvinistă abordează Scriptura dintr-un punct de vedere foarte strict și caută să obțină învățături teologice bazate în mod exclusiv pe Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta se concentrează pe suveranitatea lui Dumnezeu, afirmând că Dumnezeu este capabil și dispus în virtutea omniscienței lui, omniprezenței și omnipotenței, să facă ce dorește cu creația Sa. Calvinismul susține de asemenea că în Biblie sunt următoarele învățături: Că Dumnezeu, prin harul Lui suveran predestinează oamenii pentru mântuire, că Isus a murit numai pentru cei predestinați, că Dumnezeu regenerează omul care este apoi capabil (și vrea) să-L aleagă pe Dumnezeu, și că este imposibil pentru cei care sunt răscumpărați să-și piardă mântuirea.

Arminianismul, pe de altă parte, susține că Dumnezeu a predestinat, dar nu în sens absolut. Mai degrabă, El a privit în viitor, pentru a vedea cine l-ar alege și apoi El i-a ales. Isus a murit pentru păcatele tuturor oamenilor care au trăit vreodată și vor trăi vreodată, nu doar pentru creștini. Fiecare persoană este cea care decide în dreptul ei dacă dorește să fie mântuită sau nu. Și, în cele din urmă, este posibil ca omul să-și piardă mântuirea (unii arminieni cred că mântuirea nu se poate pierde).

În general, Calvinismul este cunoscut printr-un acronim: TULIP

– Depravarea totală (Total depravity)
– Alegerea necondiționată (Unconditional election)
– Ispășirea limitată (Limited atonement)
– Harul irezistibil (Irresistible Grace)
– Perseverența sfinților (Perseverance of the Saints)

Aceste cinci categorii nu cuprind Calvinismul în totalitate. Ele pur și simplu reprezintă unele dintre punctele sale principale. 🙂

Depravarea totală:
Păcatul a afectat omul din toate punctele de vedere. Inima, emoțiile, voința, mintea și trupul – sunt toate afectate de păcat. Suntem complet păcătoși. Nu suntem atât de păcătoși pe cât am putea fi, dar suntem complet afectați de păcat.

Doctrina depravării totale este extrasă din scriptură, care dezvăluie caracterul uman: inima omului este rea (Marcu 7:21-23) și bolnavă (Ieremia 17:9). Omul este rob al păcatului (Romani 6:20). El nu-L caută pe Dumnezeu (Romani 3:10-12). Nu poate înțelege lucrurile spirituale (1 Cor. 2:14). Este în vrăjmășie cu Dumnezeu (Efeseni 2:15). Prin natura sa este un copil al mâniei (Efeseni 2:03). Calvinismul pune întrebarea, „în lumina Scripturilor, care declară adevărata natură a omului ca fiind cu totul pierdut și incapabil de orice lucru bun, cum este posibil ca cineva să aleagă sau să-L dorescă pe Dumnezeu?” Răspunsul este, „Nu poate. Prin urmare, Dumnezeu trebuie să hotărască asta.”

Calvinismul, de asemenea, susține că din cauza naturii noastre căzute suntem născuți din nou nu prin propria noastră voință, ci prin voia lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Dumnezeu ne dă harul să credem (Filipeni 1:29) și credința este lucrarea lui Dumnezeu (Ioan 6:28-29). Dumnezeu rânduiește oamenii să creadă (Fapte 13:48) și îi predestinează (Efeseni 1:1-11, Romani 8:29;. 9:9-23).

Alegerea necondiționată:

Alegerea lui Dumnezeu nu se bazează pe ceea ce El vede în om. El face alegeri după buna plăcere a voii Lui (Efeseni 1:4-8;. Romani 9:11), fără ca omul să aibe vreun merit. Alegerea lui Dumnezeu nu se bazează nici pe faptul că El poate privi în viitor, pentru a vedea cine-L va alege. De asemenea, unii sunt aleși pentru mântuire, alții nu sunt (Romani 9:15, 21).

Ispășirea limitată:

Isus a murit numai pentru cei aleși. Deși jertfa lui Isus a fost suficientă pentru toți, nu a fost eficace pentru toți. Isus a purtat numai păcatele celor aleși. Suportul acestei afirmații este înțeles clar din versete cum ar fi Matei 26:28 unde Isus a murit pentru „mulți”, Ioan 10:11, 15 care spune că Isus a murit pentru oi (nu capre, vezi Matei 25:32-33.); Ioan 17:9 unde Isus mijlocește în rugăciune pentru cei care I-au fost dați, nu pentru întreaga lume, Fapte 20:28 și Efeseni 5:25-27 care afirmă că Biserica a fost câștigată de către Hristos (nu toți oamenii au fost câștigați) și Isaia 53:12, care este o profeție despre răstignirea lui Isus care va purta păcatele multora (nu ale tuturor oamenilor).

Harul irezistibil:

Când Dumnezeu cheamă pe aleșii Săi la mântuire, ei nu pot refuza chemarea. Dumnezeu oferă tuturor oamenilor mesajul Evangheliei. Aceasta se numește chemare externă (generală). Dar pentru cei aleși, Dumnezeu face o chemare internă (particulară) și nu poate fi refuzată. Această chemare este prin Duhul Sfânt care lucrează în inimile și mințile celor aleși pentru a-i aduce la pocăință și naștere din nou, prin care vin de bună voie și în mod liber la Dumnezeu. Unele dintre versetele folosite în sprijinul acestei învățături sunt Romani 9:16 unde se spune că „acesta nu atârnă de cel care vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă”; Filipeni 2:12-13 unde Dumnezeu declară că a fi mântuit este în același timp, un act la nivel individual; Ioan 6:28-29 unde credința este declarată a fi lucrarea lui Dumnezeu, Fapte 13:48, unde Dumnezeu rânduiește pe oameni să creadă, și Ioan 1:12-13 unde nașterea din nou nu este prin voia omului, ci prin voia lui Dumnezeu.
„Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37)

Perseverența sfinților:

Mântuirea nu se poate pierde. Pentru că Tatăl a ales, Fiul a răscumpărat, și Duhul Sfânt a aplicat mântuirea, cei salvați de la moarte sunt veșnic siguri de salvarea lor. Ei au siguranță veșnică în Hristos. Câteva dintre versetele care susțin această afirmație sunt Ioan 10:27-28 unde Isus a spus că oile Sale nu vor pieri; Ioan 6:47 unde mântuirea (care vine prin credință) este descrisă ca viața veșnică; Romani 8:1 care afirmă că pentru noi nu mai este nici o osândire (la judecată); 1 Corinteni 10:13 unde Dumnezeu promite că nu vom fi ispitiți peste ceea ce putem purta și Filipeni 1:6 unde Dumnezeu este cel credincios să ne perfecționeze până în ziua revenirii lui Isus.

Sper din toată inima că am reușit să ofer puțină lămurire. 🙂

Mântuirea este a Domnului!

Anunțuri

7 comments on “T.U.L.I.P.

  1. ~ ” Dar Hristos este credincios ca Fiu peste casa lui Dumnezeu. Si casa Lui suntem noi, DACA pastram pana la sfarsit increderea nezguduita si nadejdea cu care ne laudam. De aceea, cum zice Duhul Sfant: << Astazi, daca auziti glasul Lui, NU VA IMPIETRITI INIMILE, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustiu, (…) "

    ~ "Luati seama, dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba O INIMA REA SI NECREDINCIOASA care sa va desparta de Dumnezeul cel viu! (…..) caci ne-am facut partasi ai lui Hristos DACA PASTRAM PANA LA SFARSIT increderea nezguduita de la inceput." (Evrei 3:6-14)

    ~ " Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina; negresit DACA ramaneti si mai departe intemeiati si neclintiti in credinta, fara sa va abateti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita oricarei fapturi de sub cer (…)" (Coloseni 1: 21-23)

    …si exemplele pot continua la nesfarsit, toate ducand spre acelasi gand: Da, mantuirea este a Domnului!! Slava Lui!! DAR El nu ne-o "baga pe gat" cu forta, ci ne-a dat libertatea sa o acceptam sau nu si sa o pastram (prin puterea Lui) sau nu! Si cred din toata inima ca planul lui de mantuire este pentu TOTI oamenii, doar ca nu toti sunt inclusi in el pentu simplul fapt ca nu-l accepta…

    Cum as putea crede ca Dumnezeu a creat pe unii oameni cu gandul ca ei sa ajunga in iad??? E peste puterile mele sa cred asa ceva pt ca Domnul e bun, Domnul e dragoste si ne vrea pe toti langa El! 🙂

    • Incerc sa fiu scurt, fara prea multe pasaje contradictorii.

      Avand in vedere ca pacatul a afectat fiecare parte a omului in mod negativ:
      trupul – imbatranirea, moartea fizica (si multe alte rezultate)
      ratiunea – am devenit rai si plini de ganduri pacatoase, intelectul este afectat in rau. Iubim si dorim lucruri gresite
      vointa – luam decizii gresite sub impulsul propriei noastre naturi, care este vrajmasa cu Dumnezeu

      Daca esti de acord cu mine, te intreb: De unde poate iesi o decizie buna dintr-un om complet afectat de rau? sau…poate sa nasca binele din rau?

      Efeseni 2
      1 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
      2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
      3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
      4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
      5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).

      Te intreb acum: Un om mort in greseli si pacate, poate sa ia o decizie sa vina la viata? (un mort, poate sa se invie singur?)

  2. Romani 1:16-32

    ” (…) v.19 Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu.
    In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot desvinovati! fiindca macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au dedat la ganduri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat.

    (….) v24 De aceea Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimii lor…
    (…) v.28 Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite….”

    Da, suntem oameni nascuti in pacat, dar in care Dumnezeu a pus o constiinta si Domnul Isus spune „Ma veti CAUTA si Ma veti GASI daca Ma veti cauta din toata inima!” Dupa caderea in pacat, omul a ramas cu un gol…un gol care nu poate fi umplut decat de prezenta lui Dumnezeu in viata lui.
    Un mort nu poate sa invie singur, dar poate decide daca ramane sau nu in mormant (ex cu Lazar care a iesit din mormant la chemarea Domnului Isus).

    Eu nu sustin nici o clipa ca cei mantuiti ar avea vreun merit personal!! Prin har am fost mantuiti, prin credinta in puterea jertfei Domnului Isus. Noi doar am intins mana ca sa primim darul lui Dumnezeu pt ca El nu obliga pe nimeni sa primeasc darul Lui… Daca ar vrea sa faca asta, sunt convinsa ca TOTI am fi mantuiti, fara exceptie.

  3. http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2013/11/14/calatorie-in-har-de-richard-p-belcher-2/
    Un raspuns ne da aceasta carte,care si mie mi-a raspuns la toate intrebarile mele .Har si multa Pace sa aveti Roxanne.M.M

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: